De fapt, e o greaţă blogosferică. Eu unul, m-am săturat de războiul – redundant dealtfel – ce se poartă între conservatorii blogosferei, cei care (încă) promovează valorile etice, şi cei ce reprezintă ciorba dulce-amară, o hibridizare a pragmatismului şi comercialismului în ceea ce se poate observa acum că sunt aşa-numitele “bloguri de succes” (exemplu, zoso).
Curios lucru, pre cinstea mea! Eu prefer să stau pe margine şi să asist la bătălie ca şi simplu spectator. Îmi place, e fain să-i vezi cum se sfâşie cu vorbe sau alte cele. Cine are, însă, dreptate? În ce se măsoară potenţa unui blog? În numărul de vizite? Păi bun, dacă se măsoară în număr de vizite, şi tu scrii lucruri gen Engaget sau New York Post, nu-ţi mai vizitează nici dracu’ blogul (că deh, chestii d-astea pot citi şi pe portaluri sau pe alte surse mult mai uşor de accesat). Să se măsoare cumva în nivelul intelectual (destul de greu de măsurat, dar fie)? Dacă eşti un Nietzsche sau Freud, atunci lumea va fi prea obosită să-ţi citească aberaţiile spumoase (deşi ţie ţi se par posturi geniale), şi – iarăşi – nu-ţi mai vizitează nici dracu’ blogul. Atunci, cine are dreptate? Cine are de câştigat şi cine de pierdut?
Simplu. “Cititorii”. Oamenii ăştia vor să citească ceva atât distractiv şi informativ cât şi original şi inteligent. Şi dacă pe prima pagină sunt orăcăituri despre cât de aşa e ăla şi cât pe dincolo e ălălalt? Vor căuta imediat butonaşul roşu cu un “X” pe el sau butonul verde cu săgeată spre stânga.
Acum, nu zic că există frustrări în cele două tabere. Nu spun că cei conservatori sunt invidioşi pe cei mai liberali din cauza numărului de vizitatori, sau viceversa. Oricum, în oricare din cele două specii există o subramură numită stato-maniaci. Cei care stau cu ochii pe trafic şi apasă cu o poftă de nestăvilit tasta F5 la fiecare 3 secunde. Dar deh, după posibilităţi, cum spunea o persoană foarte înţeleaptă. :)
Uitaţi, ca să vă dau un exemplu, nu cred că mai mult de 2 persoane din 5 vor găsi informaţiile ăstea folositoare în vreun fel. Mai mult, 3 din 5 vor fi indignate şi mă vor bălăcări atât pe mine cât şi pe cei din tabăra adversă. Desigur, 1 din 5 vor simţi nevoia de a se elibera de… stres.
Aşa-i în blogging. :)
Radu Gorcea
Guess who just brightened up my day? :) Thanks a lot!
Păi dacă eşti Nietzsche sau Freud ar fi bine să-ţi lansezi o carte.Părerea mea. Nu toată lumea are posibilitatea de a accesa de acasă internetul. Dacă au bani de net, or să aibă şi de carte. Chestia cu blogul e discutabilă. Eu una mi-am făcut blog ca să-mi susţin opiniile. Important pentru mine e ca atunci când cititorul vizualizează un post, să fie de acord cu părerea mea sau măcar să aprecieze felul meu de a scrie, originalitatea etc.Nu cred că e aşa important numărul vizitatorilor sau al comentariilor..