Din ciclul de povestiri şi istorisiri tragico-stupide, iată încă un motiv pentru care românii îşi fac frumos bocceluţa şi îşi iau tălpăşiţa de pe plaiurile mioritice.
Astăzi, 21 septembrie 2007, CLMP (“Cretinii Locali al Marelui Penis” sau “Consiliul Local al Municipiului Ploieşti“) s-a întrecut pe sine în perseverenţă şi imbecilitate când, printr-o nefericită întâmplare, autovehiculul Luciei – alături de alte câteva – a fost garat într-o zonă cu marcaj de parcare, însă doar pentru vehiculele angajaţilor băncii. Va să zică, într-un oraş cu atâtea locuri de parcare încât ar trebui să ne facem garaje pe blocuri, cei care au acces la majoritatea acestora sunt cei cu bani.. pardon, adică, cei cu influenţă… ah, la naiba, voiam să spun cei corupţi… of, Doamne, iar mi-a scăpat, de fapt era vorba de cei “privilegiaţi”. Păi ce, noi suntem oameni să parcăm? Nu, Doamne fere’! Nu ne convine? Ia să mergem pe jos de-acum în colo. Poate se supără CLMP şi ne-aruncă o hotărâre prin care doar cei care primesc şi dau (sistem dual duplex) sfănţuială au voie să circule pe craterele (a se citi “străzi sclipitor de drepte, ca-n palma onanistului”) oraşului Ploieşti. Revenind…
Imediat după acestea, la 10 minute maxim, un vehicul de autotractare a apărut şi porcinele (da, îmi e greu să-i asociez cu săracele animale, n-au nicio vină ele) aflate la bordul acesteia, informează cu o greaţă specifică că zona respectivă este interzisă tuturor autovehiculelor în afară de cele mai sus menţionate. Şi cu o fericire orgasmică, au dăruit o amendă în valoare de 100 RON. N-am fost acolo. Păcat. Voiam să văd cum fac porcii când dau amendă. Cred că reacţionează în acelaşi fel ca atunci când îi scarpini între urechi. Desigur, de data asta meritau scărpinaţi între urechi cu un obiect contondent-cauzator de leziuni.
Partea nefericită a acestei întâmplări este că nu poţi spune nimic. Dacă încerci să zici ceva contra faptului îţi aruncă-n faţă “Asta-i legea, n-o facem noi.” Într-adevăr, n-o faceţi voi, dar o urmaţi orbeşte. Tot respectul meu (cel din cavitatea anală) pentru sistemul ăsta de legi care te leagă (legi - leagă… hm, amuzant) de mâini şi de picioare şi te storc de bani.
Deci, când vă pomeniţi cu o astfel de situaţie, ori vă supuneţi ori le daţi o mică atenţie (o grisină, o măslină, ceva). Mare diferenţă nu-i, însă în varianta a doua, respectivul se poate pune-n genunchi în faţa voastră şi aplica o mişcare alternativă de “du-te-vino” zonei de la talie-n jos. Adică ori vă şterge pantofii, ori… altceva.
Ruşine, domnilor, ruşine.
P.S. pentru domnul Calotă: Să-mi spuneţi şi mie când e ziua dvs. să vă trimit o tricicletă, un bon de masă, un salariu de muncitor, datorii, o garsonieră dezolantă şi un loc de parcare rezervat pentru cei… privilegiaţi.
Alex Gorcea
