Teoria CTT (călătoria în timp)

CTT: Causality time travel

Stăteam în pat şi mă gândeam la ale mele când m-a trăznit o idee interesantă legată de călătoria în timp.

Cu toţii ştim că aceasta e imposibilă (sau posibilă doar în viitor) datorită cauzalităţii. Evenimentul A (cauza) este pricina pentru un eveniment ulterior, Evenimentul B (efectul). Mai simplu, dacă tu călătoreşti în trecut pentru a schimba ceva, acel ceva va afecta întreaga linie temporală din acel moment înainte: viitorul, astfel că tu nu ai mai avea motiv pentru care să te întorci dacă ce-ai schimbat tu e deja parte din linia temporală normală.

(pauză de 34 de minute, am descoperit o breşă, am regândit şi rescris întreaga teorie)

Se cunoaşte, desigur teoria Multiversului, ce încorporează o infinitate de Universuri unice (împreună cu seturi de legi fizice unice). Este posibil ca toate Universurile să fie interconectate de găuri de vierme traversabile Morris-Thorne ce permit materiei să traverseze dintr-un capăt în altul acestuia fără să-i altereze structura moleculară în procesul de dilatare spaţio-temporal. Această reţea de găuri de vierme alcătuieşte o “pânză de păianjen” ce poate fi accesată via găurilor negre (care se pot afla în centrul galaxiilor, staţionare).

Se cunoaşte, de asemenea, faptul că relativitatea generală defineşte o gaură neagră ca o regiune de spaţiu goală cu o singularitate ascuţită în centru şi un orizont al evenimentului. Acesta din urmă e o graniţă în spaţiu-timp unde viteza de evadare pentru o masă anume atinge şi apoi depăşeşte viteza luminii, făcând evadarea luminii sau a materiei imposibilă. Astfel, luând în considerare relaţia spaţiu-timp, dacă spaţiul este distorsionat, şi timpul este la fel, devenind, teoretic, o zonă aspaţială şi atemporală.

Aici intervine gaura de vierme. Aceasta formează tubul găurii negre, viteza dinăuntrul acesteia fiind infinit mai mare decât cea a vitezii luminii.

Dacă aducem împreună cele două teorii (multiversul şi găurile negre plus găurile de vierme) avem astfel călătorie în spaţiu cu viteza luminii la puterea infinit, în cadrul multiversului, între universuri.

Acum, teoria mea. Dacă există o infinitate de universuri, există o infinitate de efecte pentru o singură cauză aleasă la întâmplare. Putem chiar spune că există toate efectele pentru o cauză (întorcând astfel cauzalitatea în favoarea călătoriei în timp). Exemplu practic:

• în universul X trebuie oprită crearea obiectului O din data de 15.01.2003
• subiectul călătoreşte în Universul Y, similar cu Universul X, numai timpul fiind diferit, data fiind 15.01.2003
• subiectul distruge obiectul O
• legea cauzalităţii nu se aplică, deoarece linia temporală a universului X după 15.01.2003 este ştearsă şi înlocuită cu cea a universului Y (fiind disponibile o infinitate de efecte/posibilităţi/alternative)
• se crează universul alterat YZ, subiectul rămânând în universul YZ, cele două universuri Y şi Z independente nefiind valide.

Astfel, se păstrează legile relativităţii generale, cele ale mecanicii cuantice şi a cauzalităţii.

Voi reveni cu o animaţie pentru o descriere mai detaliată.

Legea leagă

Din ciclul de povestiri şi istorisiri tragico-stupide, iată încă un motiv pentru care românii îşi fac frumos bocceluţa şi îşi iau tălpăşiţa de pe plaiurile mioritice.

Astăzi, 21 septembrie 2007, CLMP (“Cretinii Locali al Marelui Penis” sau “Consiliul Local al Municipiului Ploieşti“) s-a întrecut pe sine în perseverenţă şi imbecilitate când, printr-o nefericită întâmplare, autovehiculul Luciei – alături de alte câteva – a fost garat într-o zonă cu marcaj de parcare, însă doar pentru vehiculele angajaţilor băncii. Va să zică, într-un oraş cu atâtea locuri de parcare încât ar trebui să ne facem garaje pe blocuri, cei care au acces la majoritatea acestora sunt cei cu bani.. pardon, adică, cei cu influenţă… ah, la naiba, voiam să spun cei corupţi… of, Doamne, iar mi-a scăpat, de fapt era vorba de cei “privilegiaţi”. Păi ce, noi suntem oameni să parcăm? Nu, Doamne fere’! Nu ne convine? Ia să mergem pe jos de-acum în colo. Poate se supără CLMP şi ne-aruncă o hotărâre prin care doar cei care primesc şi dau (sistem dual duplex) sfănţuială au voie să circule pe craterele (a se citi “străzi sclipitor de drepte, ca-n palma onanistului”) oraşului Ploieşti. Revenind…

Imediat după acestea, la 10 minute maxim, un vehicul de autotractare a apărut şi porcinele (da, îmi e greu să-i asociez cu săracele animale, n-au nicio vină ele) aflate la bordul acesteia, informează cu o greaţă specifică că zona respectivă este interzisă tuturor autovehiculelor în afară de cele mai sus menţionate. Şi cu o fericire orgasmică, au dăruit o amendă în valoare de 100 RON. N-am fost acolo. Păcat. Voiam să văd cum fac porcii când dau amendă. Cred că reacţionează în acelaşi fel ca atunci când îi scarpini între urechi. Desigur, de data asta meritau scărpinaţi între urechi cu un obiect contondent-cauzator de leziuni.

Partea nefericită a acestei întâmplări este că nu poţi spune nimic. Dacă încerci să zici ceva contra faptului îţi aruncă-n faţă “Asta-i legea, n-o facem noi.” Într-adevăr, n-o faceţi voi, dar o urmaţi orbeşte. Tot respectul meu (cel din cavitatea anală) pentru sistemul ăsta de legi care te leagă (legi - leagă… hm, amuzant) de mâini şi de picioare şi te storc de bani.

Deci, când vă pomeniţi cu o astfel de situaţie, ori vă supuneţi ori le daţi o mică atenţie (o grisină, o măslină, ceva). Mare diferenţă nu-i, însă în varianta a doua, respectivul se poate pune-n genunchi în faţa voastră şi aplica o mişcare alternativă de “du-te-vino” zonei de la talie-n jos. Adică ori vă şterge pantofii, ori… altceva.

Ruşine, domnilor, ruşine.

P.S. pentru domnul Calotă: Să-mi spuneţi şi mie când e ziua dvs. să vă trimit o tricicletă, un bon de masă, un salariu de muncitor, datorii, o garsonieră dezolantă şi un loc de parcare rezervat pentru cei… privilegiaţi.

Alex Gorcea

Rroming

Cine-a pus ţiganu-n drum,
Ăl-a-fost om nebun.

Ca şi oricare altă specie divergentă de paraziţi, rromii – nefăcând excepţie – îşi tolănesc tentaculele (a se citi “mâini răpănoase şi slinoase”) cam prin toate colţurile lumii. Din Italia şi Spania până prin SUA şi Canada. Dacă până acum mirarea punea accentul pe accederea lor neîntârziată p-afară, iată că în ziua de azi ne căznim să le facem traiul cât mai cumsecade, îngăduitor, înţelegător şi omenos. Da’ ce, ei nu e oameni?

Scenariul se aşterne cam în felul următor: îţi dă ţiganu-n cap – legitimă apărare. Îi dai ţiganului în cap – rasism, tată! Ţuhausu’ te mănâncă. Păi cum se poate? Ei oaspeţi la noi – şi la alţii – şi noi să nu ne plecăm în faţa lor? Dar vai, nu se poate să nu!

Şi de parcă n-ar fi de-ajuns că jucăm cum cântă ei, situaţia se prezintă şi mai a dracului de stranie în afara minunatelor şi pustiilor noastre graniţe. Acolo, chipurile, le dau azil politic şi vreo €2000 doar ca să ajute sărmanii oameni să înceapă o viaţă nouă departe de opresiunile tiranice ale sistemului, cică, comunist. N-am nimic cu sistemul comunist, doamne fere’! Nici cu opresiunea aparent tiranică sau cu torturile inchizitorii la care-i supunem pe săracii rromi. Eu am ce am – că d-aia am ca să zic ce am, că de n-aş avea n-aş zice ce am – cu ăi două mii dă euro. Cum îi dai tu unei persoane cu antecedente de fro’ câteva sute de ani ştiind prea bine că-s hoţi, tâlhari şi ucigaşi? Fie, trecem peste asta şi ne aducem aminte ce-a spus un mare om odată: “Ţâgan cinstit? Hăhăhă! La mă-ta acasă, bă!“

Pare-mi-se mie sau s-au cam schimbat rolurile? Nu erau ţiganii cei mai huliţi şi aruncaţi de colo-colo din toată Europa? Erau, da. Acum poporul român e tebecist şi sidist – de la TBC şi SIDA – (according to The Sun) şi infectăm Uniunea Fantastico-Perfectă. Dar până acum nu eram aşa? Ei cred acum că ne-au făcut nouă un ocean de bine dacă ne-au acceptat – cu greaţă – în Uninunea mai sus menţionată. Nu numai că s-au trezit cu românu-n ogradă, dar se mai şi smiorcăie că de ce-i face rău. Păi, tanti regina a lu’ Anglia, mata îi dăduşi drumu’. Dacă ştiai că ţiganul şi românul, mână-n mână, fac prăpăd de ce, sfinte sarmale, le-ai mai dat voie să vină? Şi nu se vaită numai Anglia sau Franţa sau Spania, ci cam toată Europa.

Stăteau aşa bine ţiganii şi românii pe plaiurile noastre mioritice, se înţepau, îşi scoteau ochii, că doar ăsta-i spiritul rromân! Acum ce brânză puturoasă făcurăm? Le-am dat undă verde la scos ochii altora de prin alte ţări. Păi nu se face, domnilor.

Ironic îndeajuns, tot rromii sunt cei câştigaţi aici. Dacă se duce românul să ceară o pâine unuia de-afară, se pomeneşte ori cu un topot în creştet, ori întors în ţară – care din astea două l-or durea mai tare.

Nţ, nţ, nţ. S-a întors lumea cu curu-n sus, nu alta! De ce nu m-o fi făcut mama rrom, puteam şi eu să-mi activez rromingul. Eram bogat, negru, analfabet, tâlhar, fugea femeile dupe mine… Ehe.. ce viaţă. Dar na, acum prefer să fiu alb, deştept, cinsitit, şi să nu fugă femeile după mine, că nu vreau să mai zică The Sun că-s sidist – tot de la SIDA.

Sănătate şi virtute!

Alex Gorcea